ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință. ◊ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. încrede.
Sursa: DEX ’98 (1998)
Sursa: DEX ’98 (1998)
Poate ca este usor sa gasim definitia a acestui cuvant, nu trebuie decat sa cautam in DEX. Partea mai grea vine atunci cand o cauti in relatia cu o persoana. Nu exista incredere in afara unei relatii. Increderea …
