Imi amintesc cu acuratete de zilele cand eram copil si ma jucam in curtea bunicilor mei. Obisnuiam sa ma catar in copaci, sa alerg dupa gaini si sa imi construiesc cazemate din scanduri si fan, asa cum fac toti copiii indeajuns de norocosi incat sa creasca la tara. Simt si acum mirosul pamantului ud, simt iarba verde sub talpile goale. Vecinii ma intrebau cum ma cheama, cati ani am si ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Uneori rusinat, uneori mandru de mine le raspundeam (sau nu) la intrebari. „Ma cheama Bogdan, si cand o sa fiu mare …
